Text Selection Widget
Text Selection Widget

Listă Articole

Leucemia acută limfoblastică

 

Generalități

Leucemia este un cancer al celulelor sângelui. Celulele din sânge sunt produse în măduva osoasă, care este un țesut prezent în majoritatea oaselor. În leucemie, măduva osoasă începe să producă prea multe leucocite (celulele albe) și uneori acestea nu-și mai îndeplinesc funcțiile. Aceste celule se înmulțesc încontinuu, când ar fi normal să se oprească din acest proces. Ele pot avea o diviziune celulară mult mai rapidă decât celelalte celule. În timp, aceste celule anormale ajung să înlocuiască celulele normale - leucocitele, hematiile și trombocitele. Leucocitele au rolul de a ajuta organismul să lupte cu infectțile. Hematiile au rolul de a asigura o bună oxigenare la nivel celular, necesară pentru o bună funcționare a organismului, iar trombocitele ajută în oprirea sângerărilor. În momentul când aceste celule leucemice le înlocuiesc pe cele normale, sângele nu-și mai poate îndeplini funcțiile. Ca urmare, se pot produce sângerări și echimoze (vânătăi) cu ușurință, poate exista o stare de oboseală continuă sau persoanele în cauză se pot îmbolnăvi frecvent.

 

Clasificare

Sunt patru tipuri principale de leucemie. Starea de sănătate în leucemia acută se poate agrava rapid. Pacienții cu leucemie acută de cele mai multe ori se resimt imediat. La cei cu formă cronică evoluția este una lentă și de multe ori simptomele nu sunt vizibile decât atunci când boala este avansată. Aceste două forme - acută și cronică - împart fiecare dintre tipurile de leucemie. Aceste tipuri sunt în funcție de celula afectată - limfocitul sau mielocitul.

 

Astfel există:

 

Cauze

Cauzele leucemiei nu sunt foarte bine cunoscute. Nu se cunoaște de ce unii oameni fac acestă boală și alții nu.

Cercetările au arătat că unii oameni sunt mai predispuși decât alții la a face aceasta boală. Un factor de risc este orice factor ce poate crește șansa de a avea o afecțiune.

 

Factorii de risc pentru leucemie sunt:

-   tratamentele de chimioterapie (utilizate în tratamentul cancerului);

-   expunerea la o serie de radiații sau substanțe chimice la locul de muncă;

-   fumatul.

Majoritatea oamenilor cu această afecțiune nu au acești factori de risc. Leucemia nu se transmite de obicei genetic, dar există rare cazuri în ceea ce privește leucemia limfatică cronică.

 

Simptome

Simptomele depind de cât este de avansată boala și pot include:

-   febră și transpirații nocturne;

-   infecții frecvente și neobișnuite;

-   astenie și fatigabilitate (oboseală);

-   cefalee (durere de cap);

-   apariția de echimoze (vânătăi) pe corp și sângerări la nivelul gingiilor și la nivelul rectului;

-   creșterea în dimensiuni a abdomenului, dureri în partea stângă a acestuia sau în umărul drept, datorită splinei mărite;

-   tumefierea nodulilor limfatici de la nivelul axilei, gâtului sau la nivelul canalului inghinal;

-   scăderea poftei de mâncare și scăderea în greutate deoarece există senzația de plenitudine.

Formele cronice de leucemie, de cele mai multe ori, nu dau nici un simptom decât când boala este avansată.

 

Mecanism fiziopatogenetic

În majoritatea cazurilor de leucemie există prea multe celule albe modificate. Aceste celule le înlocuiesc pe cele normale în maduva osoasă și se adună la nivelul nodurilor limfatice, la nivelul splinei și ficatului. Acest lucru duce la îngreunarea luptei organismului cu diferitele infecții. Celulele albe ajuta organismul să lupte cu infecțiile apărute. Hematiile au rolul de a asigura o bună oxigenare la nivel celular, necesară pentru buna funcționare a organismului, iar trombocitele ajută în oprirea sângerărilor. În momentul când aceste celule leucemice le înlocuiesc pe cele normale, sângele nu-și mai poate îndeplini funcțiile. Ca urmare, se pot produce sângerări și vânătăi cu ușurință, poate exista o stare de oboseală continuă sau persoanele în cauză se pot îmbolnăvi frecvent.

 

Tratamentul chimioterapic sau radioterapia folosite în tratamentul altor cancere, cum ar fi cancerul de sân, limfomul Hodgkin (boala malignă ce debutează inițial la nivelul ganglionilor limfatici) pot duce la apariția leucemiei după câteva luni sau după ani de zile de la începerea tratamentului.

 

Ratele de supraviețuire sunt diferite în funcție de tipul de leucemie. Rata de supraviețuire la cinci ani, este procentul persoanelor care mai trăiesc dupa cinci ani de la depistarea bolii; dar trebuie reținut că fiecare caz e diferit, această rata fiind doar statistică. Noi cercetări sunt pe cale să descopere alte tratamente mult mai eficiente pentru această afecțiune.

 

Ratele de supraviețuire la cinci ani sunt:

-    20% pentru leucemia mieloidă acută (AML)

-    65% pentru leucemia limfoblastică acută (ALL)

-    73% pentru leucemia limfoidă cronică (CLL)

-    31%-57% pentru leucemia mieloidă cronică (CML), la cei cu posibilitatea unui transplant de maduvă osoasă de la un donator neînrudit.

 

Factori de risc

Un factor de risc este acel lucru ce poate crește șansa de a avea această afecțiune. Totuși, majoritatea oamenilor cu leucemie nu au nici unul dintre factorii de risc cunoscuți.

 

Factorii de risc pentru apariția leucemiei sunt:

-   fumatul: 20% dintre persoanele cu leucemie mieloidă acuta fumează sau folosesc produse ce conțin tabac;

-   expunerea la nivele crescute de radiații: persoanele care au fost aproape de zonele exploziei bombelor atomice din Japonia, din timpul celui de-al doilea război mondial sau persoanele din Ucraina care au fost în zona unde a avut loc accidentul nuclear de la Cernobîl, au un risc foarte mare de a face leucemie;

-   expunerea la substanțe chimice, cum ar fi benzenul sau formaldehida: uneori această expunere se realizează la locul de muncă;

-   chimioterapia și radioterapia utilizate în tratamentul cancerului;

-   boli genetice, cum ar fi sindromul Down (afecțiune congenitală determinată de prezența unui cromozom supranumerar la nivelul perechii 21 de cromozomi);

-   infecția cu virusul HIV;

-   alte boli ale sângelui, cum ar fi sindromul mielodisplazic;

-   transmiterea genetică, în special în cazul formei de leucemie cronică mieloidă.

 

Expectativa vigilentă

Perioada de expectativă vigilentă este perioada în care medicul face controlul periodic, dar nu prescrie un tratament. Mai este numită perioada de supraveghere sau observare, perioada în care medicul va urmări apariția simptomelor. Poate fi o opțiune de tratament în cazul unui vârstnic, dar această opțiune e și în funcție de tipul de leucemie și de starea generală de sănătate.

Perioada de expectativă vigilentă dă aceleași rezultate sau chiar mai bune decât un tratament agresiv, în primele stadii ale leucemiei limfoide cronice. Se estimează că unul din trei oameni ce suferă de leucemie limfoidă cronică nu au nevoie de tratament. Cei afectați de această formă pot supraviețui mult timp fără tratament. Perioada de expectativă vigilentă nu este recomandată în alte forme de leucemie.

 

În această perioadă de timp pacienții vor trebui să facă următoarele lucruri:

-   să respecte programările la medic;

-   să facă teste medicale regulate, inclusiv scanări sau teste de sânge;

-   să discute cu medicul toate simptomele noi apărute.

 

Cadrele medicale, care pot recunoaște și evalua simptomele leucemiei sunt:

-   medicul de familie;

-   medicul de medicină internă;

-   medicul pediatru ;

-   medicul rezident.

 

Diagnosticul de leucemie va fi pus de medicul specialist oncolog sau hematolog, cu ajutorul unei examinări - aspirația de maduvă osoasă și biopsia acesteia. Acești medici specialiști vor recomanda și tratamentul leucemiei în fiecare caz în parte.

 

Investigații

Dacă medicul suspectează un diagnostic de leucemie, îl va interesa și trecutul medical al pacientului. Va efectua și un examen fizic și va căuta ganglioni măriți de la nivelul axilei, gâtului și de la nivelul canalului inghinal și va palpa splina și ficatul, pentru a vedea dacă acestea au depășit limitele normale.

Medicul va cere și analize de sânge, cum ar fi o hemogramă completă și un profil sangvin. Aceste teste vor oferi informații foarte importante despre celulele din sânge. Aceste examene se fac atunci când o persoană acuză oboseală, febră, echimoze sau scădere în greutate.

 

Medicul mai poate recomanda și alte teste, cum ar fi:

Aspirația de maduvă osoasă și biopsia sunt necesare pentru a determina tipul de leucemie, în următoarele cazuri: leucemie acută limfoblastică, leucemie acută mieloidă, leucemie mieloidă cronică. Aspirația nu este necesară în cazul leucemiei cronice limfoide, deoarece testele de sânge sunt suficiente. O dată ce medicul știe tipul de leucemie, datorită biopsiei măduvei osoase, el poate oferi toate informațiile în legătură cu tratamentul necesar. În completare, o biopsie a unui ganglion limfatic sau din alt țesut, poate fi facută pentru a căuta celule canceroase.

 

Tratament - Generalități

Scopul tratamentului în leucemie este acela de a distruge celulele canceroase și a permite celulelor sănătoase, normale, să se formeze în măduva osoasă. Deciziile privind tratamentul se bazează pe tipul de leucemie, stadiul bolii, vârsta pe care o are pacientul, dar și pe starea generală de sănătate.

 

Tratamentul leucemiei acute

Chimioterapia este un tratament care se folosește de o serie de medicamente, utilizate în  tratamentul cancerului. Este tratamentul uzual într-o formă de leucemie acută.

 

Acest tratament se face în trei faze:

-   inducția: scopul acestui stadiu de tratament este remisia; remisia este perioada de timp în care celule canceroase au fost distruse și are loc înlocuirea cu celulele normale ale sângelui; acest lucru se obține utilizând doze mari de medicamente foarte puternice, care se administrează pe o perioadă de șapte-zece zile; apoi organismului îi va lua câteva săptămâni să înceapă să producă celulele sănătoase; pe acestă perioadă pacientul va fi spitalizat;

-   consolidarea: chiar și când testele nu mai arată celule canceroase, tot mai pot fi câteva; scopul acestei faze a tratamentului este acela de distruge și aceste celule, care au mai rămas; în această fază se administrează, de cele mai multe ori, tot aceleași medicamente ca și în faza de inducție, dar dozele și intervalul la care se iau pot fi diferite; de exemplu, se poate administra un ciclu sau două de tratament, care durează cinci zile, dar pe o perioadă de una-trei luni;

-   menținerea: țelul acestui stadiu este de a preveni reapariția celulelor canceroase; în această perioadă se vor administra doze mai mici de medicamente pe o perioadă de doi-trei ani; uneori acest stadiu al terapiei poate presupune și un transplant de maduvă osoasă (transferul de maduvă osoasă de la un donator la un primitor).

Unele tipuri de leucemie acută diseminează repede și la nivelul sistemului nervos central, precum și la nivelul coloanei vertebrale. Chimioterapia nu are eficacitate și la aceste nivele deoarece organismul are bariere de protecție pentru aceste părți ale corpului. Un alt tip de chimioterapie, care se numește chimioterapie intratecală, tratează aceste zone prin injectarea medicamentelor direct în coloana vertebrală, pentru a distruge celulele canceroase de la acest nivel.

 

Tratamentul în formele agravate de leucemie acută.

Uneori starea pacientului nu este foarte bună, în ciuda tratamentului, deoarece boala avansează. Pe perioada remisiei poate exista o revenire a bolii sau recăderi. Chiar și când se produce acest lucru, există tratamente ce ajută în terapia leucemiei sau îmbunătățește rata de supraviețuire:

 

Tratamentul formei cronice

Deși forma acută a leucemiei necesită tratament imediat, în forma cronică nu este întotdeauna nevoie de administrarea unui tratament rapid. De obicei evoluează într-un mod mult mai lent decât formă acută.

 

Posibilitățile de tratament în formă cronică sunt:

Dacă este pus diagnosticul de leucemie cronică limfoidă, medicul trebuie să investigheze în continuare foarte bine pacientul și pentru alte tipuri de cancer. Persoanele cu un astfel de diagnostic au risc mult mai mare de a face o altă forma de cancer, decât oricare altă persoană.

 

Tratamentul în formele agravate de leucemie cronică

În cazul în care leucemia mieloidă cronică se agravează, încă mai există speranță. Substanța imatinib, în combinație cu alte medicamente poate duce la tratarea bolii. Noi medicamente sunt studiate în cadrul trialurilor clinice, pentru cei carora nu le merge bine cu imatinib. Dacă există o recădere după un transplant de maduvă osoasă, o transfuzie de mai multe leucocite (celulele albe) de la donator readuce pacientul în faza de remisie.

 

Îngrijiri paliative

Pe masură ce boala avansează, ar fi o bună idee sa se foloseasca si ingrijirile paliative. Ingrijirile paliative reprezinta un fel de tratament ce se adreseaza celor care nu se pot mobiliza sau a caror stare se inrautateste foarte des. E diferit de tratamentul curativ, ce trateaza boala in sine. Ingrijirile paleative au ca scop imbunatatirea calitatii vietii, nu numai printr-un tratament al afectiunii, ci si printr-o atentie deosebita acordata mintii si sufletului. Unii oameni pot apela si la tratamentul curativ si la cel paliativ. Prin acest tratament se poate trece mai usor peste o serie de simptome ale bolii, sau peste unele efecte adverse ale tratamentului medicamentos. Poate ajuta, de asemenea, la invingerea sentimentelor negative, care le poate trezi aceasta afectiune, la stabilirea unor planuri legate de tratamentul medicamentos, la ajutarea celor apropiati pacientului sa inteleaga mai bine boala si cum sa-l ajute sa treaca peste aceasta perioada dificila. Daca persoanele in cauza sunt receptive la acest tip de terapie, trebuie ca ele sa se adreseze medicului, acesta putandu-l indruma cel mai bine in aceasta privinta.

 

Problema mortii

Daca boala a revenit dupa tratament, ar fi bine ca, impreuna cu medicul si cu familia, pacientul sa stabileasca un alt tratament si sa rezolve problemele legale ce pot aparea in cazul unui esec al tratamentului. Este mai bine ca pacientul sa decida asupra dorintelor sale, atunci cand este capabil sa o faca. El trebuie sa se gandeasca foarte bine la tratamentul ulterior. Se poate sa fie lasate aceste decizii in legatura cu tratamentele ulterioare, pe seama unei persoane apropiate. Se poate intampla ca scopul pacientului sau al familiei acestuia sa se modifice in timp, de la tratamentul curativ spre mentinerea mai degraba a unui anumit confort si a demnitatii. Medicul pune o serie de intrebari in legatura cu ceea ce doreste pacientul, atunci cand tratamentul curativ nu mai este o solutie. Exista o serie de specialisti care pot asigura tratamentele paliative chiar si la locuinta acestuia.

 

De retinut

Medicul poate vorbi de remisie si nu de vindecare atunci cand se vorbeste despre scopul tratamentului. Desi multi dintre cei cu leucemie sunt tratati cu succes, termenul de remisie e folosit deoarece cancerul poate reveni. Este important sa se discute cu medicul despre o posibila revenire a bolii.

Tentativele clinice (engl. clinical trials) joaca un rol important in tratamentul leucemiei. Ele testeaza cele mai noi medicamente si cele mai noi terapii. Cei din cadrul acestor trialuri clinice beneficiaza de toate tratamentele ce se pot recomanda si vor fi atent urmariti. Trebuie sa se discute cu medicul despre posibilitatea intrarii intr-un astfel de trial clinic, care poate fi benefic pentru el.

 

Profilaxie

Nu se stie cum s-ar putea preveni aparitia leucemiei. Multi dintre cei care au aceasta afectiune nu au factori de risc. Un factor de risc este acel factor ce creste sansa de a se imbolnavi. Unii oameni expusi la doze mari de radiatii, expusi la benzen, fumatori sau cei ce fac chimioterapie au riscul de a face leucemie.

 

Tratament ambulatoriu

Pe perioada tratamentului leucemiei, indiferent de stadiu, exista o serie de masuri ce pot fi luate si acasa, pentru o trecere cat mai buna peste efectele secundare ale terapiei sau pentru evolutia in sine a bolii. Uneori aceste masuri reprezinta tot ceea ce este nevoie pentru o serie de probleme. Daca medicul a prescris o serie de medicamente care sa minimalizeze simptomele ce pot aparea, trebuie ca acestea sa fie luate, in mod regulat. De asemenea, trebuie ca pacientul sa manance echilibrat, sa incerce o serie de exercitii ce pot face bine si sa se odihneasca cat mai mult.

 

Astfel tratamentul ambulatoriu consta in:

-   tratamentul ambulator pentru greturi si varsaturi: include urmarirea si tratarea imediata a semnelor de deshidratare, cum ar fi: gura uscata, saliva vascoasa, reducerea cantitatii de urina sau schimbarea culorii acesteia (urina inchisa la culoare) si eventuale ameteli aparute in ortostatism

-   tratamentul pentru diaree: include o dieta echilibrata si urmarirea semnelor de deshidratare; trebuie consultat medicul inainte de a lua medicamente pentru diaree

-   tratamentul ambulator pentru constipatie: cuprinde exercitii fizice usoare, o buna hidratare si o dieta bogata in fibre; trebuie intrebat medicul inainte de administrarea vreunui medicament laxativ;

-   se poate intreba medicul si daca exista alimente ce trebuie evitate pe perioada chimioterapiei; multora li se poate prescrie sa nu manance fructe si legume proaspete si sa manance numai mancare bine gatita; bacteriile ce pot exista pe fructe si legume nu se pot indeparta uneori foarte bine prin spalare, iar bacterii ce pot exista in carne nu mor decat daca aceasta este foarte bine gatita; atunci cand se urmeaza tratamentul pentru leucemie, sistemul imunitar este scazut si exista un risc mult mai mare de imbolnavire de la aceste bacterii

-   tratamentul pentru oboseala: include o cat mai buna odihna pe perioada radioterapiei sau chimioterapiei; trebuie ca pe langa desfasurarea activitatilor zilnice, cei ce urmeaza aceste tratamente sa beneficieze de odihna cat mai multa; oboseala se resimte mai ales la sfarsitul tratamentului

-   tratamentul ambulatoriu pentru insomnii: trebuie stabilit un anumit program pentru somn, astfel incat sa existe o cat mai buna odihna

-   dieta din timpul tratamentului trebuie respectata,pentru a preveni scaderea in greutate si pentru pastrarea tonicitatii.

 

Emotiile legate de acest diagnostic

Persoanele care au acest diagnostic, de leucemie, pot trai diferite sentimente. Multi neaga acest diagnostic, sunt plini de furie si foarte necajiti. Multi pot deveni depresivi, sau altii pot avea putine emotii. Nu exista o reactie normala in felul unui om de a reactiona la aflarea acestui diagnostic. Exista cativa pasi ce pot fi urmati pentru a reactiona cat mai bine la aflarea acestui diagnostic. Unii oameni se simt bine sa discute cu familia sau cu prietenii, pe cand altii au nevoie de singuratate.

 

Daca aceste emotii puternice pot influenta judecata persoanei respective, este mai bine sa se discute acest lucru cu medicul. In spitalul unde se trateaza astfel de afectiuni exista si persoane specializate (psihologi) cu care se poate discuta. Si discutiile cu alte persoane ce au avut probleme similare pot fi folositoare.

Mai sunt o serie de probleme emotionale cu care trebuie sa se confrunte bolnavul de leucemie, cum ar fi:

-   diagnosticul precum si tratamentul pot fi foarte stresante: aceasta stare de stres poate fi redusa prin discutiile cu cei apropiati; invatarea unor tehnici de relaxare poate fi utila

-   noile schimbari corporale ce pot aparea pot trezi emotii puternice: pentru o cat mai buna adaptare la noua imagine este nevoie sa se discute acest lucru cu partenerul si cu medicul, acesta putand recomanda o serie de persoane sau organizatii specializate, care pot ajuta bolnavul de leucemie cu informatii si chiar cu ajutorul efectiv

-   pierderea parului: acesta este un moment foarte neplacut pentru unii oameni; nu toate medicamentele folosite in tratamentul cancerului duc la pierderea parului sau daca acest lucru se intampla nu este vizibil decat pentru cel in cauza; medicul va informa pacientul daca acest efect secundar al terapiei poate aparea.

Daca tratamentul pentru leucemie sau chiar boala in sine, produce durere, exista o serie de masuri ce pot fi luate. Trebuie sa se urmeze sfaturile medicului cu privire la medicamentele ce trebuie folosite pentru calmarea durerilor. Tratamentul ambulatoriu pentru durere, presupune administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene sau folosirea unor terapii alternative, cum ar fi "biofeedback" (metoda de tratament ce utilizeaza un sistem de monitorizare a starii fiziologice, ce ajuta pacientul sa-si controleze starea mentala si fizica, prin controlarea unor procese involuntare cum ar fi temperatura, presiunea sangvina, functionarea gastro-intestinala sau activitatea creierului). Orice tratament ambulatoriu trebuie discutat cu medicul.

 

Tratament medicamentos

Chimioterapia reprezinta tratamentul standard pentru multe dintre tipurile de leucemie. Chiar si atunci cand vindecarea nu este posibila, chimioterapia poate ajuta la imbunatatirea starii de generale si la prelungirea vietii.

Acest tratament include, de obicei, o combinatie de medicamente, deoarece medicamentele utilizate ataca celulele canceroase prin diferite modalitati. Aceasta combinatie este folosita si pentru a evita aparitia rezistentei celulelor canceroase la un anumit medicament folosit. Alte medicamente folosite in tratamentul leucemiei ajuta la prevenirea infectiilor si la cresterea capacitatii organismului de a produce noi celule sanatoase. Greturile si varsaturile sunt cele mai cunoscute efecte adverse ale chimioterapiei si cele mai de temut. Dar chimioterapia nu presupune neaparat ca pacientul sa prezinte aceste manifestari.

 

 

 

Optiuni de medicamente

 

Leucemia acuta:

-   chimioterapia combinata: medicii au o serie de medicamente din care sa aleaga pentru acest tratament; de exemplu, poate fi administrata o combinatie de prednison, vincristin, daunorubicina, asparaginaza si ciclofosfamida in cazul unei leucemii acute limfoblastice; alte medicamente utilizate de obicei in aceasta combinatie sunt: doxorubicina, idarubicina, citarabina, fludarabina si mercaptopurinele

-   metotrexat si citozina arabina: acestea pot fi injectate in canalul vertebral pentru tratarea leucemiei care a atins creierul sau pentru a preveni extinderea leucemiei la acest nivel

-   mitoxantrone: este un medicament chimioterapic ce ataca celulele canceroase

-   antibiotice si imunoglobuline: asigura prevenirea sau lupta impotriva infectiilor; acestea sunt importante mai ales cand pacientul nu are suficiente leucocite normale pentru a lupta impotriva infectiilor

-   imatinib: interfereaza cu cresterea celulelor canceroase; se administreaza deseori pacientilor cu leucemie mieloida cronica, dar si, uneori, celor cu leucemie limfoblastica acuta

-   transfuzii de hematii si trombocite, pot fi necesare

-   eritropoetina si stimulante hematopoetice: ajuta organismul sa produca noi celule sanatoase ale sangelui

-   allopurinol: poate fi administrat pentru a preveni afectarea rinichilor si aparitia gutei

-   gentuzumab: poate fi administrat in cazul recaderilor din leucemia mieloida acuta, ajutand organismul sa distruga celulele canceroase.

 

Leucemia cronica:

-   chimioterapia pentru aceasta forma poate implica un singur medicament sau o combinatie de medicamente; de exemplu, poate fi administrata o combinatie de ciclofosfamida, vincristin, prednison; alte variante de medicamente sunt fludarabina, clorambucil, hidroxiuree, citarabina, busulfan, rituximab si alemtuzumab -   interferon alfa, ce ajuta sistemul imunitar sa lupte cu boala si sa previna cresterea celulelor canceroase; este deseori administrat in leucemia mieloida cronica

-   allopurinol: poate fi administrat pentru a preveni afectarea rinichilor si aparitia gutei.

 

Medicatia pentru greturi si varsaturi:

Greata si varsaturile sunt unele din cele mai comune efecte adverse ale chimioterapiei; aceste efecte sunt de obicei temporare si dispar cand tratamentul este oprit. Medicul va prescrie o serie de medicamente pentru prevenirea aparitiei greturilor. Acestea pot fi:

-   antagonisti serotoninici, cum ar fi ondansetron, granisetron sau dolasetron; aceste medicamente merg foarte bine in combinatie cu corticosteroizi, cum ar fi dexametazona

-   aprepitant: este folosit in combinatie cu ondansetron si dexametazona intr-un tratament de 3 zile

-   fenotiazide

-   metoclopramid.

 

De retinut

Cercetatorii investigheaza mereu noi medicamente pentru tratarea leucemiei prin trialurile clinice. Aceste trialuri au facut posibil pentru multi oameni cu leucemie, sa traiasca mult mai mult. Trebuie discutat cu medicul curant despre posibilitatea intrarii intr-un astfel de trial clinic.

-   chimioterapia pentru aceasta forma poate implica un singur medicament sau o combinatie de medicamente; de exemplu, poate fi administrata o combinatie de ciclofosfamida, vincristin, prednison; alte variante de medicamente sunt fludarabina, clorambucil, hidroxiuree, citarabina, busulfan, rituximab si alemtuzumab -   interferon alfa, ce ajuta sistemul imunitar sa lupte cu boala si sa previna cresterea celulelor canceroase; este deseori administrat in leucemia mieloida cronica

-   allopurinol: poate fi administrat pentru a preveni afectarea rinichilor si aparitia gutei.

 

Medicatia pentru greturi si varsaturi:

Greata si varsaturile sunt unele din cele mai comune efecte adverse ale chimioterapiei; aceste efecte sunt de obicei temporare si dispar cand tratamentul este oprit. Medicul va prescrie o serie de medicamente pentru prevenirea aparitiei greturilor. Acestea pot fi:

-   antagonisti serotoninici, cum ar fi ondansetron, granisetron sau dolasetron; aceste medicamente merg foarte bine in combinatie cu corticosteroizi, cum ar fi dexametazona

-   aprepitant: este folosit in combinatie cu ondansetron si dexametazona intr-un tratament de 3 zile

-   fenotiazide

-   metoclopramid.

 

De retinut

Cercetatorii investigheaza mereu noi medicamente pentru tratarea leucemiei prin trialurile clinice. Aceste trialuri au facut posibil pentru multi oameni cu leucemie, sa traiasca mult mai mult. Trebuie discutat cu medicul curant despre posibilitatea intrarii intr-un astfel de trial clinic.

 

Tratament chirurgical

Poate exista necesitatea interventiei chirurgicale pentru indepartarea splinei. Aceasta operatie se numeste splenectomie. In cazul persoanelor cu leucemie limfoida cronica poate exista nevoia indepartarii splinei, deoarece la acest nivel se distrug hematiile si trombocitele. Uneori un ganglion limfatic afectat, poate fi excizat pentru confirmarea diagnosticului de leucemie. Acest procedeu se numeste limfadenectomie.

Operatia chirurgicala este necesara uneori pentru plasarea unui cateter venos central (intr-o vena mare de la nivel toracic). Cateterul este un mic tub folosit pentru administrarea chimioterapiei sau a altor medicamente. Cateterul poate fi folosit si pentru luarea de probe de sange atunci cand este nevoie. Prin aceasta se previne inteparea pacientului de foarte multe ori in timpul tratamentului.

 

Alte tratamente

Urmatoarele tratamente pot fi folosite in tratarea leucemiei:

 

De retinut!

Multi pacienti bolnavi de cancer sunt dispusi sa incerce metode alternative de tratament, in speranta vindecarii. Trebuie purtata o discutie cu medicul inainte de a incerca diete speciale, medicamente neomologate, produse naturiste sau tratamente neobisnuite, despre care pacientul poate auzi. Unele dintre aceste metode pot inrautatii efectele adverse sau pot reduce beneficiile chimioterapiei.

 

În leucemie mãduva osoasã produce un numãr crescut de leucocite anormale. Aratã diferit si functioneazã diferit de leucocitele normale. În leucemie mai pot apãrea si alte tipuri de celule sangvine produse de mãduva osoasã, inclusiv globule rosii care au rol în transportul oxigenului spre tesuturi si trombocite cu rol în coagularea sângelui.

 

Leucemia nu e doar o boalã a copiilor. Existã 4 grupe principale si numeroase subgrupe ale acestei boli si doar unele sunt mai frecvente la copii. Tratamentul leucemiei este complex si depinde de vârstã, starea de sãnãtate, tipul de leucemie si de cât de repede se extinde.

Vã prezentãm mai jos o schemã a sistemului imun al organismului

 

Semne si simptome

Manifestãrile clinice diferã în functie de fiecare formã în parte dar simptomele cele mai frecvente sunt:

-febra

-obosealã persistentã

-infectii frecvente

-pierderea apetitului

-pierdere în greutate

-ganglioni mãriti si duri, ficat si splinã mãrite

-dispnee la eforturi progresiv mai mici

-sângerãri la leziuni minime

-petesii-pete mici rosii pe piele

-transpiratii excesive mai ales noscturne

-dureri osoase

Severitatea semnelor si simptomelor depinde de numãrul celulelor sangvine afectate. Simptomele initiale ale acestei afectiuni pot fi farte usor trecute cu vederea si interpretate ca si rãcealã sau o boalã obisnuitã.

 

 

 

Clasificare

 

Leucemia se clasificã dupã douã criterii.

1.Dupã progresie

-leucemie acutã în care celulele anuormale din sânge sunt celule tinere, imature (blasti). Aceste celule nu au o activitate normalã, se multiplicã foarte repede si boala progreseazã foarte repede. Leucemia acutã necesitã tratament agresiv.

-leucemie cronicã în care sunt implicate mai multe celule mature din sânge. Aceste celule se divid mai lent si functioneazã normal pentru o perioadã. Unele forme de leucemie cronicã evolueazã fãrã semne sau simptome si poate rãmâne nediagnosticatã ani de zile.

2. Dupã tipul celulelor afectate

-leucemie limfocitarã în care sunt implicate celulele limfoide sau limfocitele care formeazã tesutul limfatic. Acest þesut este parte a sistemului imun si se gãseste în diferite pãrþi ale corpului, inclusive ganglioni, splinã, amigdale.

-leucemie mieloidã care afecteazã celulele mieloide. Linia de celule mieloide include celule din care ulterior se dezvoltã celulele rosii, albe si cele producãtoare de plachete sangvine.

 

Cele mai importante forme de leucemie sunt:

- leucemia mieloidã acutã (LAM)-cea mai frecventã formã. Apare atât la copii cât si la adulti. Se mai numeste leucemie acutã non-limfocitarã.

- leucemia acutã limfocitarã (LAL)- cea mai comunã formã de leucemie la copii (80% din cazurile de leucemie la copii).

- alte afecþiuni cronice mieloide. La fel ca si LMC, acest grup de afectiuni cauzeazã leucemie cronicã prin apariþia a prea multe sau prea putine linii celulare mieloide. Aceaste afectiuni includ: sindromul mielodisplazic si afectiuni mieloproliferative cum ar fi trombocitemia esentialã, policitemia vera si mielofibroza. Aceste afectiuni evolueazã spre LAM.

 

Factori de risc:

-terapia pentru cancer. Pacienþii care suferã de o anumitã formã de cancer pentru care se trateazã cu chimio- sau radioterapie prezintã un risc foarte crescut de a dezvolta leucemie dupã câtiva ani.

-anomalii genetice

-expunerea la radiatii sau la unele substanþe chimice (cum ar fi benzen, fum de tigarã, gaze industriale)

Totusi, majoritatea oamenilor care sunt expusi la acesti factori de risc nu fac leucemie si multi dintre cei cu leucemie nu au fost expusi acestor factori de risc.

 

Când sã mergem la medic?

Oboseala excesivã, scãderea ponderalã, sângerarea, ganglioni mãriti si febra sunt semen posibile indicatoare de leucemie. Dacã aveti aceste semne, prezentati-vã la medic pentru a stabili cauza.

Stabilirea diagnosticului se pune pe seama examenului fizic, testelor de sânge, analiza citogeneticã, examen histopatologic din mãduva osoasã.

 

Tratament

Spre deosebire de alte forme de cancer, leucemia nu este o tumorã solidã care sã poatã fi îndepãrtatã de medicul chirurg. Sursa problemei este mãduva osoasã. Aceasta nu poate fi îndepãrtatã chirurgical întrucât produce trei tipuri celulare de bazã: leucocite, hematii si trombocite.

Tratamentul leucemiei este complex. El depinde de numerosi factori, inclusiv de vârstã, starea de sãnãtate, tipul de leucemie si gradul de rãspândire în organism.

Tratamentul include:

Radioterapia utilizeazã raze X sau alte raze cu energie înaltã care distrug celulele leucemice, împiedicându-le dezvoltarea. Radioterapia se aplicã pe o anumitã suprafaþã a corpului sau pe întreg corpul.

 

Evolutie si prognostic:

- în leucemia limfoblasticã acutã remisia este bunã, supravietuirea pe termen lung este posibilã;

- în leucemia non-limfoblasticã acutã remisia este de 60-80%, supravietuirea pe termen lung este doar de 20-40%;

- leucemia mielocitarã cronicã se transformã în mod invariabil în faza acutã în decurs de 2 ani, dupã aceea prognosticul este rezervat;

- leucemia limfocitarã cronicã este de obicei asimptomaticã timp de câtiva ani,

supravietuirea este de aproximativ 9 ani.

 

Leucemia prezinta un proces malign care se dezvolta din celule hemopoietice ale maduvei oaselor. Primar se malignizeaza o singura celula hemopoietica, din care ulterior deriva toate celulele maligne, ultimele fiind celule fiice ale primei celule tumorale. Astfel leucemiile sunt tumori monoclonale. Exista atatea forme de leucemii, cate specii de celule hemopoietice sunt in prezent cunoscute.

 

Se disting leucemii:

- acute;

- cronice.

Aceste denumiri nu deriva din evolutia clinica a leucemiilor. Ele sunt niste notiuni morfologice. Leucemii acute se numesc leucemiile care se dezvolta din celule blastice. Leucemiile acute nu se transforma in leucemii cronice. Leucemiile cronice sunt cele ce se dezvolta din celule hemopoietice precursoare, care isi pastreaza proprietatile sale de maturizare pana la celule mature. Astfel ca diagnosticarea leucemiilor se reduce la depistarea substratului morfologic al formei respective de leucemie.

 

 

 

Forme clinice

 

Deosebim urmatoarele forme de leucemii:

  • Leucemii acute
  • Leucemie acuta limfoblastica.
  • Leucemie acuta mieloblastica.
  • Leucemie acuta promielocitara.
  • Leucemie acuta mielomonoblastica.
  • Leucemie acuta monoblastica.
  • Leucemie acuta eritroblastica.
  • Leucemie acuta megacarioblastica.
  • Leucemie acuta nediferentiata.
  • Leucemii cronice
  • Leucemie granulocitara cronica.
  • Mielofibroza idiopatica.
  • Leucemie limfocitara cronica.
  • Leucemie monocitara cronica.
  • Eritremie (Policitemia Vera).
  • Leucemie megacariocitara cronica.
  • Mielom multiplu.
  • Boala Waldenstrom.

 

Sistematizarea morfologica clara a variantelor de leucemii si evidentierea criteriilor de identificare a lor a contribuit la studierea si elaborarea programelor optimale de tratament pentru fiecare entitate nozologica.

Sistemul afectat: hemopoietic.

 

Ereditatea:

Predispunerea ereditara este importanta in dezvoltarea leucemiilor. Sunt stabilite modificari citogenetice pentru fiecare forma de leucemie.

 

Predominarea de varsta:

- incidenta leucemiilor creste cu varsta;

- la copii predomina leucemiile acute limfoblastice;

- la adulti predomina leucemiile acute nelimfoblastice;

- leucemiile cronice se dezvolta preponderent la adulti;

- copiii nu dezvolta leucemie limfocitara cronica, eritremie, mielom multiplu;

- extrem de rar la copii se inregistreaza leucemia granulocitara cronica si mielofibroza idiopatica.

 

Predominare de gen

Toate formele de leucemii predomina la barbati. Barbati > Femei.

 

Semne si simptome

  • Leucemii acute:
  • Fatigabilitate,
  • Paloare tegumentara,
  • Petesii si echimoze cutanate,
  • Gingivoragii,
  • Hemoragii nazale,
  • Osalgii, artralgii, Limfadenopatie, Hepatosplenomegalie, Febra.

 

Leucemii cronice:

Timp indelungat raman asimptomatice. In faza desfasurata a bolii pot fi: - Fatigabilitate, Osalgii (mielom multiplu), Limfadenopatie, Hepatosplenomegalie, Hiperemia fetei si injectarea sclerelor (eritremie), Dureri in degetele mainilor si picioarelor (eritremie).

 

Cauze

  • Iradiere ionizanta,
  • Agenti chimici,
  • Virusuri.

 

Factori de risc

  • Predispunere ereditara,
  • Stare de imunodeficit.

 

Diagnostic diferential

  • Anemie aplastica,
  • Metastaze ale cancerului in maduva oaselor,
  • Reactii leucemoide,
  • Mononucleoza infectioasa,
  • Eritrocitoze simptomatice,
  • Histiocitozele X,
  • Tezaurismozele,
  • Trombocitoze simptomatice.
  • Investigatii de laborator

 

Analiza generala a sangelui la pacientii cu leucemie acuta depisteaza anemie, trombocitopenie, numar leucocitar micsorat, normal sau majorat cu predominarea celulelor blastice

- la pacientii cu leucemie granulocitara cronica in analiza generala a sangelui continutul hemoglobinei si numarul de trombocite este in limite normale, leucocitoza cu granulocite in toate stadiile de maturatie (promielocite, mielocite, metamielocite, nesegmentate, segmentate);

- modificari analogice in analiza generala a sangelui, insa cu deviere stanga mai putin pronuntata a randului granulocitar se observa la pacientii cu mielofibroza idiopatica;

- la pacientii cu leucemie limfocitara cronica continutul hemoglobinei si numarul de trombocite pot fi diminuate sau in limite normale, dar numarul de leucocite este majorat cu limfocitoza pana la 90% si un procent mic de prolimfocite si neutrofile;

- in analiza generala a sangelui de la pacientii cu leucemie monocitara cronica se atesta leucocitoza cu cresterea procentului monocitelor;

- la pacientii cu eritremie continutul hemoglobinei poate atinge cifrele de 180-220 g/ l, numarul de eritrocite - pana la 7,0-1012/1, leucocitoza si trombocitoza moderata; - leucemia megacariocitara cronica se caracterizeaza prin trombocitoza care depaseste 800,0-1000,0-109/l;

- la pacientii cu mielom multiplu se depisteaza anemie si VSH accelerata;

- la pacientii cu boala Waldenstrom se depisteaza anemie, limfocitoza pe contul limfocitelor cu citoplasma plasmatizata, VSH accelerata. Imunoglobulunele IgA, IgG, IgD sunt crescute in mielomul multiplu (una din ele); IgM - crescute in boala Waldenstrom - pe mielograma pacientilor cu leucemie acuta celulele blastice depasesc cifra de 30%;

la pacientii cu mielom multiplu celulele mielomice depasesc 10-20% (in mielograma).

Diagnosticul de eritremie, mielofibroza idiopatica in mod absolut se confirma prin trepanobiopsie.

 

Schimbari morfologice

Infiltrarea maduvei oaselor cu celule blastice in leucemiile acute, cu celule mieloide in leucemia granulocitara cronica, cu celule mieloide si megacariocite in mielofibroza idiopatica, cu celule limfoide in leucemia limfocitara cronica, cu celule mielomice in mielomul multiplu, cu celule limfoplasmocitare in boala Waldenstrom, cu compozitie polimorfocelulara si megacariocitoza in eritremie.

Infiltratii similare se pot depista si in ganglionii limfatici, splina, ficat si alte organe.

 

Teste speciale

Reactii citochimice, Teste citogenetice, Teste imunologice.

Investigatii instrumentale

R-grafia toracelui, R-grafia oaselor, Ultrasonografia, Tomografia computerizata.

Procedee diagnostice

Functia sternala, Trepanobiopsia osului iliac, Functia lombara, Functia ganglionara si a altor formatiuni tumorale.

 

Tratament

- masuri generale - Educarea pacientului este indispensabila

- nu se recomanda - bronzare.

 

Regim

  • in leucemiile acute - activitate limitata in remisiuni
  • in leucemiile cronice - activitate limitata pana in perioada terminala.

 

Dieta

Nu se indica restrictii dietetice speciale.

 

Educatia pacientului

- Informarea pacientului despre caracterul bolii, evitarea factorilor care pot provoca exacerbarea, modul de administrare a medicamentelor;

- controlul evolutiei bolii; va fi invatat sa-si constate singur semnele de acutizare a bolii.

 

Masuri de preventie a exacerbarilor

- Supravegherea sistematica la specialist;

- Respectarea cerintelor tratamentului de mentinere a remisiunii;

- Tratament antirecidivant.

Meniu

Parteneri dedicați misiunii noastre:

Abonează-te la Newsletter

​impreunainvingemcancerul.rosustine@impreunainvingemcancerul.ro Telefon: 0720 787 846  (0720 SUSTIN)Bdul. 1 Decembrie 1918, nr. 21, ConstanțaBrand Info  & Web Design : costea.seSugerează articol sau semnalează eroare.© 2018 Pangeea • Toate drepturile rezervate

-   leucemie limfoblastică acută (ALL): este frecventă la copii, dar poate apărea și la adulți;

-   leucemie mieloidă acută (AML): poate afecta atât adulții cât și copiii;

-   leucemie limfoidă cronică (CLL): este cea mai frecventă formă de leucemie a adultului, afectând în special bătrânii; copiii fac foarte rar această formă, de obicei afectând persoanele de peste cincizeci de ani;

-  leucemie mieloidă cronică (CML): această formă apare în special la adulți.

Leucemia este o formã de cancer a tesuturilor care au rol în formarea sângelui inclusiv mãduva osoasã si sistemul limfatic. Cuvântul „leucemie” înseamnã „sânge alb” în limba greacã. Boala începe de obicei la nivelul celulelor albe din sânge. În conditii normale, globulele albe (leucocitele) au rol de a lupta împotriva infecþiilor. Aceste celule cresc si se divid dupã o ordine bine stabilitã, controlatã, în functie de necesitãtile organismului. În leucemie acest proces este perturbat.

- chimioterapia este forma cea mai importantã de tratament a leucemiei. Acest tratament utilizeazã agenti chimici care “ucid” celulele leucemice. Se poate realiza cu un singur medicament sau cu o combinatie de medicamente, administrate sub formã de tablete sau injectabil.

- terapia biologicã, cunoscutã ca si imunoterapie, foloseste substante care ajutã sistemul imun sã reactioneze împotriva cancerului.

- inhibitorii de kinaze cum ar fi imatinib mesylate (Gleevec) pentru cazurile de LMC reprezintã prima linie de tratament. Existã studii cu noi inhibitori de kinaze.

- transplantul de mãduvã osoasã înlocuieste mãduva osoasã bolnavã cu mãduvã sãnãtoasã. În acest tratament se efectueazã chimioterapie sau radioterapie pentru distrugerea mãduvei osoase bolnave care va fi înlocuitã cu mãduvã osoasã recoltatã de la un donor compatibil sau chiar de la pacient (procedeu denumit transplant autolog). Este posibil ca în perioada de remisiune sã fie prelevatã de la pacient mãduvã osoasã fãrã celule leucemice si ea sã fie prezervatã în vederea realizãrii unui viitor transplant, în caz de recãdere.

- transplantul de celule stem este similar cu transplantul de mãduvã osoasã cu exceptia faptului cã celulele care vor fi transplantate sunt prelevate din circulaþia perifericã. Celulele transplantate pot fi ale pacientului (transplant autolog) sau pot fi recoltate de la un donor compatibil (transplant allogenic). Aceastã metodã este mai des utilizatã decât transplantul de mãduvã osoasã datoritã perioadei scurte de recuperare post-proceduralã si a riscului scãzut de infectii.

Abonează-te la Newsletter

-   perioada de expectativă vigilentă: adesea tratamentul nu este necesar în primele etape ale formei de leucemie cronică limfoidă; aceasta evoluează foarte lent și se poate să nu existe nici simptome care să îndrume pacientul la medic; pacientul împreună cu medicul vor decide dacă să se înceapă tratamentul sau să se mai aștepte o perioadă de timp; în acestă perioadă medicul va supraveghea cu mare atenție starea de sănătate; se estimează că una din trei persoane cu leucemie cronică limfoidă, nu are nevoie niciodată de tratament;

-  transplantul de celule stem: dacă se poate găsi un donator, medicația administrată va distruge celulele canceroase și va face loc pentru celulele sănătoase din sângele primit de la donator; celulele pot fi din măduvă osoasă, cordonul ombilical sau sânge;

-   radioterapia: această formă de tratament, prin utilizarea radiațiilor, distruge celulele canceroase; de asemenea, are rol și în micșorarea ganglionilor limfatici, precum și a splinei, care au suferit modificări datorită extinderii bolii și la acest nivel; uneori radioterapia este folosită pentru iradierea întregului corp, pregătindu-se organismul pentru transplant sau în tratamentul leucemiei cronice limfoide;

-   chimioterapia: reprezintă distrugerea celulelor canceroase cu ajutorul medicamentelor; există o varietate de medicamente, folosite în lupta cu această afecțiune, crescând astfel rata de supraviețuire;

- radioterapia: distruge celulele canceroase si micsoreaza tumorile; poate fi aplicata pe o singura zona a corpului sau pe intreg corpul; uneori este folosita pentru tratarea leucemiei care a diseminat la nivelul creierului si al sistemului nervos central sau pentru prevenirea diseminarii; mai poate fi folosita pentru micsorarea ganglionilor limfatici afectati sau pentru pregatirea organismului pentru un transplant de maduva osoasa

- transplantul de celule stem: transplanturile se fac de obicei din maduva osoasa sau din sange; unele transplanturi sunt autologe insemnand ca celulele stem provin de la propriul organism, iar altele sunt alogenice, insemnand ca celulele stem sunt donate de o alta persoana; scopul transplantului este acela de a distruge toate celulele din maduva osoasa, inclusiv cele canceroase si inlocuirea lor cu celule noi, sanatoase

- trialuri clinice: acestea investigheaza noi cai de tratare a leucemiei; multi pacienti sunt inclusi in aceste trialuri ajutandu-i pe acestia sa-si creasca sansele de supravietuire; medicul poate indruma pacientul spre un astfel de trial, poate raspunde tuturor intrebarilor legate de acesta si poate ajuta pacientul sa decida daca acest lucru este bun pentru el.